1. Cei care cred ca au tot timpul dreptate. Acei idioti pe care nu poti sa-i contrazici. Ori se supara, ori incep sa urle, ori vin cu niste argumente penibile, doar ca sa-mi arate ca au dreptatea lor. Daca nu esti un om rabdator si mai indiferent (asa cum eu sunt), nu ai nicio sansa cu astia. Daca vrei sa fie bine, trebuie sa lasi dupa ei chiar daca n-au dreptate. Pai decat sa-ti dau dreptate ca trebuie, mai bine te evit.
2. Purtatorii de barfe. Pot sa-mi dau seama foarte repede daca cel de langa mine ar putea sa ma povesteasca pe la altii: sa-mi povesteasca de altii in lipsa lor. Dar nu ca si o relatare de fapte, ci barfa mode, sa te bagi sa-mi zici toate detaliile despre Xulescu, mereu cu o tenta de “ce prost ii; eu, prin comparatie, sunt un special” inseamna ca si ce iti spun eu ar putea ajunge subiect de barfa intre tine si ceilalti. Si totusi, recunosc ca sunt o fire foarte curioasa, iar daca ai inceput sa-mi zici de cineva interesant, pai te trag de limba ca sa stiu mai multe.
3. Cei care n-au nimic de pierdut. Orice plictisit, orice individ fara statut, functie sau pozitie in societate (pe care ar putea sa le piarda) e un om de care e bine sa stau departe. Mai jos de atat nu are unde sa mearga, si isi permite sa foloseasca tot felul de mijloace ca sa ma calce in picioare. Asta, daca vrea sa-i dau dreptate, ii dau (nu-s aia de la punctul 1), daca vrea sa zic ca e mai bun decat mine, asa zic, daca vrea sa-i confirm ca e deasupra mea, asa voi face. Tampitii astia au cele mai ciudate satisfactii posibile. Incerc sa ma feresc pe cat pot de ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu