Eu nu-s un tip optimist, ci mai degraba realist cu un picior lasat in oala cu pesimism. Pe o scara de la 0 la 5, unde 0 reprezinta cel mai pesimist, 2.5 realistul de serviciu si 5 cel mai optimist, eu sunt undeva pe la 2.
Si deseori mi se par aiurea atitudinile astea cu o sa fie bine. Ba, sa stii ca s-ar putea sa nu fie. Iar entuziasmul tau s-ar putea sa nu schimbe cu nimic situatia daca nu faci ceva ca sa mearga rahatul.
Sa zicem ca ramai fara job. O sa fie bine intr-un oras ca Petrosani inseamna ca esti doar optimist visator, fara sa te bazezi pe ceva anume. Daca nu stii pe cineva, daca nu esti dispus sa pupi in cur pe cineva, daca esti prea pretentios, s-ar putea sa nu fie bine.
Sa zicem ca esti bolnav. O sa fie bine e o chestie foarte relativa. Medicina, in general, e o treaba destul de concreta. Ai cancer, l-ai descoperit repede si ai bani? O sa fie bine are un sens. Daca nu l-ai descoperit in fazele initiale si lucrezi pe 8 milioane, o sa fie bine tine de un optimism care nu te vindeca, ci doar iti linisteste familia.
Sa zicem ca esti un blogger la inceput de drum. O sa fie bine, in sensul ca o sa ajungi celebru si o sa castigi bani, n-are nimic de-a face cu realitatea. Daca nu scrii bine si/sau des, daca nu iei scamele de pe oamenii cu influenta, daca nu esti dispus sa pari prietenos cu oamenii cu care de obicei nu ai fi, poti sa visezi cat vrei la succes, ca n-o sa se intample.
Ideea e ca la mine nu merge cand cineva imi spune ca o sa fie bine. Nu cred in astea cu energiile pozitive care iti aduc lucruri bune in viata. Ca daca ar fi asa, o sa fiu super-optimist si concentrat vreo doua saptamani, cu gandul ca o sa-mi apara 10.000 de dolari in cont, ca sa pot incepe o afacere, si la final de luna ma duc la banca sa-i scot.
De la gandul meu pozitiv ca o sa fie bine pana cand efectiv imi va fi bine e doar o chestie de facut: sa fac ceva. Sa muncesc, sa muncesc mai mult, sa inteleg ca s-ar putea sa nu fie suficient sa muncesc doar 8 ore pe zi, sa ma bag in seama cu cine trebuie, sa apelez la pile si relatii, sa imi iau medicamentatia, sa ascult doctorul, sa fac cat mai repede schimbarea aia pe care am zis c-o fac, sa renunt la prostii din jurul tau, chestii de genul asta.
Anul trecut, intr-un moment nasol, ii ziceam unui prieten: lasa, ba, ca suntem copii buni, n-am facut rau deocamadata la nimeni, o sa inceapa sa ne mearga. Si o luna mai tarziu am dat chix.
Deci nu, n-o sa fie bine, pentru ca Dumnezeu, energiile pozitive si optimismul, toate s-ar putea sa fie doar un pistol cu apa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu