Stau şi mă întreb adesea cât de sinceri pot fi în aprecieri oamenii de lângă noi; dar mai ales stau şi mă întreb cât de sinceri ne sunt prietenii sau cei foarte apropiaţi nouă; asta pentru că de cele mai multe ori aprecierile sincere pot schimba vieţi omeneşti.
Care este diferenţa însă, dintre apreciere şi linguşeală - prima e sinceră, a doua e falsă; aprecierea vine din suflet, linguşeala din vârful buzelor; una e altruistă, cea din urmă e blamată de oricine. Măgulirea nu prinde la persoanele cu capul pe umeri sau la oamenii inteligenţi. Are un iz egoist , mincinos şi e sortită eşecului. Totuşi, procentul persoanelor care sunt flămânde şi însetate după aprecieri, încât înghit aproape orice, este în continuă creştere.
Pe termen lung linguşirea mai mult răneşte decât să ajute şi poate aduce neplăceri dacă o foloseşti ca monedă de schimb. Mi-a plăcut o frază, din păcate nu ştiu cine a spus-o, dar are un sâmbure de adevăr: "Măgulirea înseamnă a-i spune cuiva exact ceea ce crede el despre sine".
De cele mai multe ori când nu sunt probleme de rezolvat, ne gândim mai mult la noi; poate dacă ne-am opri o vreme să ne gândim la noi şi am începe să înţelegem punctul de vedere al celuilalt, n-ar mai trebui să ne ajutăm de linguşeala ieftină şi falsă care poate fi recunoscută din momentul în care o rostim. Utilizând frecvent linguşeala neglijiăm una din cele mai frumoase virtuţi ale existenţei noastre cotidiene - aprecierea. În relaţiile noastre cu alţii n-ar trebui să uităm niciodată că interlocutorii noştrii sunt fiinţe umane şi sunt avizi de apreciere. Orice suflet tânjeşte după tandreţe. Încercaţi să lăsaţi în urma dumneavoastră oriunde mergeţi mici simboluri de recunoştinţă; veţi fi surprinşi să constataţi cum ele vor creşte în micuţe flăcări de prietenie care vor deveni lumini statornice în viitor.
Aprecierile întotdeauna fac oamenii mai buni, mai fericiţi şi îi ajută să scoată tot ce au mai bun în ei. Un cuvânt bun spus, din suflet, poate avea efect acolo unde au eşuat critica şi ridiculizarea. Nu ştiu cum reuşim, dar toţi ne pricepem al naibii de bine la critică. Peste tot unde vezi cu ochii, numai critică; suntem în imposibilitatea de a mai putea rosti cuvinte de laudă şi apreciere.
Noi,oamenii se pare ca nu stim sa oferim nici pe jumatate din cat ni se ofera,cel putin nu stim sa oferim celor care ne ofera,iar ca o ironie a sorții oferim celor care nu merită absolut nimic din partea noastră.Daca ar exista o balantă care să cântareasca lucrurile pe care le oferim aceea balanță s-ar inclina considerabil catre cei care nu merita nimic.
Precum cu totii stim nimic pe lumea asta nu-i corect,asa ca nu va asteptati sa fiti apreciati de cei carora le oferiti ajutorul,candva,altcineva vă va aprecia si pe voi chiar dacă aceluia nu i-ati fost de folos niciodată,e doar complexitatea vieții care ne suprinde uneori placut ,alteori dimpotriva extrem de oribil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu