Telefonul ne provoaca adevarate crize de nervi pentru ca bateria lui se descarca repede, netul se misca de rahat si pozele au iesit miscate.
Un stelist si un dinamovist se baga in origini pentru simplu fapt ca parerile lor nu coincid. Un fan Android si un fanatic Apple fac la fel. Adevarul suprem il stie fiecare.
Supermarketul e prea plin de oameni care nu ne plac, coada e prea lunga, iar produsul nostru preferat n-a mai fost bagat pe raft de 4 zile, deci totul pare de cacao.
Noi suntem perfecti o viata intreaga in timp ce unu’ trebuie sa moara in chinuri pentru ca nu ne-a dat prioritate, si-a pus poza din concediul platit de parinti, a scris ‘sa fi’ de doua ori intr-un text sau lucreaza intr-un loc misto, desi n-a terminat facultatea.
Avem timp de hatereala, de certuri si rautati date pe dupa cires in timp ce ne plangem ca nu avem timp pentru cei dragi, pentru ale noastre.
***
Am aflat zilele trecute de povestea unei fete care la 28 de ani nu are prieteni din cauza unui handicap (umbla greu, vorbeste greu). Efectiv nu-si gaseste si ea un prieten cu care sa iasa la o plimbare. Si-atunci alege sa se plimbe singura. Nu e de datoria noastra s-o salvam, ca nu toti pot fi salvati, dar povestile astea triste, in care alti oameni au niste probleme adevarate, ma fac sa ma simt un jeg. Fiecare cu problemele lui, dar ce probleme avem noi, fratilor…
Am aflat zilele trecute de povestea unei fete care la 28 de ani nu are prieteni din cauza unui handicap (umbla greu, vorbeste greu). Efectiv nu-si gaseste si ea un prieten cu care sa iasa la o plimbare. Si-atunci alege sa se plimbe singura. Nu e de datoria noastra s-o salvam, ca nu toti pot fi salvati, dar povestile astea triste, in care alti oameni au niste probleme adevarate, ma fac sa ma simt un jeg. Fiecare cu problemele lui, dar ce probleme avem noi, fratilor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu