Ești singură.Sînt oameni prin jurul tău, ai familie, poate și o pisică, ai o prietenă cea mai bună, oameni care te iubesc și care-ți stau la un telefon distanță. Dar ești singură. Omul ăla pentru care ți-ai da viața, pe care îl iubești și-n somn, la care alergi seara acasă și căruia îi zîmbești dimineața înainte să deschizi ochii, omul ăsta lipsește din viața ta. Acum lipsește. Ai mai iubit înainte, ai crezut că l-ai găsit, la început i-ai căutat calitățile, în timp i-ai găsit defectele și n-a mers. Te-ai despărțit, sau poate doar ai luat decizia s-o faci și încă aștepți momentul potrivit. Ai suferit, ai plîns, ai slăbit, acum te-ai vindecat, sau poate nu încă, cert e că vrei înapoi. Vrei înapoi în locul în care credeai că ai găsit omul, calea. Vrei să iubești, să te oferi, să primești. Necondiționat, cu fericirea aia dureroasă pe care numai iubirea știe s-o nască.
Și cumva, într-un vis, într-o intersecție sau poate la coadă la pîine, Dumnezeu, Universul sau Soarta (entitatea către care rostești rugăciuni sau proteste cînd închizi ochii și pleci capul) îți șoptește la ureche un tîrg. Te va conduce la omul pe care-l vei iubi și care te va iubi necondiționat toată viața. Un om care-ți va semăna întrucîtva, dar va fi suficient de diferit de tine cît să te surprindă în fiecare zi. O să te facă să-ți stea inima de fericire de douăzecișipatru de ori pe zi. O să-l iubești fără măsură, și el o să-ți răspundă la fel. Dar nu, nu va fi o relație banală și plictisitoare, pentru că omul te va face să te îngrijorezi, te va supăra uneori, va întîrzia uneori serile, n-o să-ți ofere întotdeauna cadoul pe care-l aștepți. Dar o să-l ierți într-o clipă, pentru că și el o să facă la fel, de o sută de ori, de zece mii de milioane de ori. O să-ți facă inima să danseze în fiecare duminică și joi dimineața, o să te umple și-o să te împlinească așa cum ai visat toată viața. Necondiționat și pentru totdeauna.
Iar ca să-l întîlnești pe acest om, care sigur există și care și el te așteaptă, trebuie să faci ceva. Vezi tu, așa funcționează orice tîrg. Cîștigi ceva în schimbul a altceva. Nu e un pact cu diavolul, din fericire. Nu trebuie să-ți vinzi sufletul sau pe mama. Trebuie să accepți o călătorie ceva mai neplăcută în necunoscut. Nu știi exact ce se va întîmpla în călătoria asta. Știi doar că e posibil să treci prin cazne fizice, că e posibil să te doară lucruri, să ajungi să strigi de durere, că e posibil să te coste bani, dar nu mai mult ca un concediu obișnuit, că sînt șanse mici să mori pe drum, că o să dureze cam o zi și că la capătul drumului îl întîlnești pe el, pe omul care-o să te iubească și pe care o să-l iubești toată viața, necondiționat.
4 comentarii:
Prea frumos pentru a fi adevarat...
Cand un lucru e prea frumos pentru a fi adevarat,probabil ca asa si este!
Au fost lucruri prea frumoase,si cu siguranta erau adevarate...am fost noi...
Daca "am fost",inseamna ca nu "mai suntem",ceea ce mai inseamna si ca nu mai conteaza faptul ca "am fost"...
Trimiteți un comentariu