Dacă îți voi cere explicații și cuvinte delicate duse la superlativ, să mă ierți. Lasă-mi fluturii în stare de putrefacție să reînvie din propria fermentare și să-i simt cum îmi umplu corpul cu ale lor aripi pline de praf și dor. Lasă-mă să fac pași mici, dar încrezuți. Lasă-mi timp să mai cred că poate fi altfel decât a fost.
Dacă în nopțile târzii te voi apela, te rog, să-mi răspunzi.
Îți voi zice despre iubiri apuse. Uneori cuvintele îmi vor fi uscate și se vor izbi de tâmplele tale obosite, se vor preface în gemete și lacrimi. Îmi vei afla fricile și temerile. Mă vei cunoaște….Te rog, să nu închizi apelul. Te rog, să nu minți că nu ai conexiune la internet. Te rog, să mă lași să-mi dezlănțui durerea în suspine adânci și să fiu pentru câteva minute vulnerabil. Și, poate voi repeta de nenumărate de ori că am uitat a iubi, am uitat cum este să fiu ținut în brațe, cum este să cred în „Eu nu sunt ca toate„ și într-un „Te iubesc”. Dar tu, te rog, ascultă-mă și nu-mi pune prea multe întrebări. Tu fii cea care nu-mi va lăsa sechele pe suflet și nu-mi va fi trecătoare prin viață. Tu fii „Aici” , „Azi” și „Pentru totdeauna”.
Te rog, tu să-mi fii Iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu