Despre noua generaţie, noi, cei născuţi înainte de revoluţie sau imediat după ea, trăim cu impresia generală că nimic bun nu va ieşi din noul val. Oameni ai internetului, într-o majoritate covârşitoare, care nu au habar de bucuria de a bate mingea în spatele blocului până înnebunesc locatarii, n-au jucat „ţările”, „v-aţi ascunselea”, „şotron” sau multe alte jocuri offline. Online-ul le-a acaparat viaţa. Cu toate că au acces mult mai rapid la informaţii, nu valorifică defel acest avantaj imens. Noi, cei care am descoperit internetul când se instalase deja ceva maturitate în noi, vedem în noul val personaje agramate, ce-şi share-uiesc iubirea online, servesc o cafea online, stau la petreceri pe reţelele de socializare, discutând cu personajul X, care e la mii de kilometri, ş.am.d. Şi ce suntem tentaţi să facem? Să-i judecăm! Şi-i judecăm aspru! Pentru că nu putem să realizăm cum o generaţie ce are atâtea facilităţi poate da naştere unor nătângi, proşti, tembeli, nesimţiţi şi idioţi!
Eu, cel ce face parte din vechea generaţie, mă lipesc acestor persoane care judecă. Şi mi-aş dori să se producă un clic la aceşti copii, până nu e prea târziu. Pe de altă parte, încerc să caut o explicaţie pentru situaţia aceasta. Caut să le înţeleg apatia pentru offline, pentru incultură, pentru tot ceea ce mi se pare greşit. Instantaneu, gândul fuge la copilăria mea. Retrăiesc momentele, de neexplicat pentru maica-mea, când plecam la discotecă la ora 9 – 10 seara! „La ora asta tu pleci în oraş?”. Câte reproşuri legate de ora sosirii primeam (şi nu era chiar o oră târzie, credeţi-mă... nu ştiu să fi stat mai târziu de 1, în cazuri excepţionale, 2 noaptea). Degeaba îi explicam că, după mine, în discotecă rămâneau şi chiar şi fete care ajungeau la 3 – 4 noaptea,... era în zadar efortul meu de a o convinge că nu-s un copil rău, pentru că în timp ce eu consumam o bere, alţii consumau navete de bere... Ea ştia că un copil cuminte se pune la somn la ora 10, ia numai note de 10, citeşte multe cărţi şi nu consumă alcool decât după ce are propriul venit! Pentru ea, asta însemna normalitatea. Şi nu ştiu dacă a acceptat vreodată normalitatea mea. Erau, într-adevăr, şi excepţiile: acei copii care nu ştiau ce-i aia viaţă socială. Nu tu fotbal, nu tu fumat pe ascuns, nu tu alcool, nu tu înjurat. Sfinţii, tocilarii! Dar erau aşa de rari... Erau copiii invidiaţi de ceilalţi părinţi, exemplul cu care te cicăleau toată ziua.
Avem şi-n ziua de azi sfinţi: citesc o carte, navighează online strict pentru a strânge informaţii necesare unui proiect, liniştiţi, respectuoşi etc. Dar sunt rarităţi, aşa cum erau şi-n vremea mea. Şi aici apar dilemele: oare nu suntem noi cei care vedem o realitate distorsionată? Dacă aceasta este lumea normală şi noi suntem cei care trebuie să ne adaptăm? Am întâlnit copii-emblemă în această generaţie şi trăiesc cu speranţa că sunt mulţi decât credem noi, iar ei trebuie să ne demonstreze că greşim atunci când îi etichetăm atât de dur! Aşa cum am făcut noi cu părinţii sau bunicii noştri! Şi poate ne vor ierta când generaţia care vine după ei li se va părea de neînţeles.
What do you think about the new generation? 'cause when I open Facebook and see the frustrations of individuals and individual or impassable past 20 years (to those who were past the age that is most painful) written in a big way, many of leaving the impression that they are illiterate. Are fools multiplying?? And rude? And ... and ... and ...?
About the new generation, we who were born before the revolution or immediately after it, live with the general impression that nothing good will come out of the new wave. People of the Internet, in an overwhelming majority who have no idea of the joy of the block by bouncing the ball in crazy tenants, they played "countries", "hide and seek", "hopscotch" and many other games offline . Online site has taken over their life. Although much faster access to information, not at all exploit this huge advantage. We who have discovered the internet when already installed a maturity we see in the new wave illiterate characters, love shared online, online serve coffee, sit at parties on social networks, discussing the character X, that's thousands of miles, ş.am.d. What we tend to do? To judge! And judge them harshly! Because we can not realize how a generation that has so many features can give rise to fools, stupid, dumb, jerks and idiots!
I, at that part of the old generation, I stick those people who judge. And I would like that something produces a click on these children before it is too late. On the other hand, try to look for an explanation for this situation. Seeking to understand the apathy for offline, for ignorance, for what seems wrong. Instantly, my mind is running away to my childhood. Relive moments that were unexplained for my mother, I left the disco at 9-10 tonight! "At this time you go out?". How many reproaches about arrival time first (and it was not even a late, believe me ... I do not know to be one state later than in exceptional cases, 2 am). In vain I explained that to her, the disco girls remained and even reached the 3-4 night ... my effort was in vain to convince her that I wasn't a bad child because while I would drink a beer, others would drink beer crates ... She knew that a good child in bed at 10, has only A grades, read many books and not consume alcohol until you have your own income! For her, it meant normality. And I do not know if I ever accepted normality. They were indeed exceptions: kids who didn't know what social life is. Not playing soccer, not secretly smoking, not to drink alcohol... Saints, nerds! But they were so rare ... kids were the envy of the other parents, the example that nag you all day.
Nowadays we do have saints too: they read a book, go online to gather information strictly necessary for a project, quiet, respectful, etc.. But they are rare, as they were and did my time. And here dilemmas arise: is not we who see a distorted reality? If this is the normal world and we are the ones who need to adapt? We met emblematic in this generation and live with the hope that they are more than we think, and they have to prove wrong when he labeled so hard! As we did with our parents or grandparents! And maybe they'll forgive uswhen the generation that comes after them it will seem incomprehensible.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu