Azi stau... nu am chef de nimic. Am stat şi ieri... şi cu o zi înainte tot asta am făcut. Dacă mă gândesc bine, în ultima perioadă de timp am tot stat! Şi dacă stau, înseamnă că îmi permit! Ori, dacă se găseşte cineva care să mă tragă de mânecă pentru asta, chiar nu găsesc de cuviinţă să-i explic! Cine trebuie să ştie, ştie deja!
Dar nu de leneveala aceea, în care stai cu ochii fixaţi într-un punct şi meditezi la greu este vorba (slavă Domnului, în ultima perioadă am tot colindat prin oraş)... ci de lipsa mea de activitate din online. De ce aşa? Pentru că, până la un anumit punct, a fost interesant ce am văzut! Dar dacă azi cineva pune o poză, mâine se găseşte altcineva s-o distribuie şi timp de o săptămână vezi aceeaşi poză, parcă te duci spre plictiseală. Aceleaşi citate motivaţionale, aceleaşi melodii... încât te plictiseşti să mai dai like-ul mult râvnit, darămite să mai şi comentezi! Şi atunci, ce să mai faci ca să te ţii în priză?
Cât despre lipsa articolelor de pe blog... ce aş putea să spun? Nimic interesant! Idei am, dar nu mai găsesc motivaţia de a aşterne cuvintele pentru voi! M-am transformat într-un egoist! În plus, m-am tot gândit: pentru ce scriu pe acest blog? Pentru faimă? Nici pe departe... nu caut preamărire. Pentru bani (doar există acele zvonuri că din blog scoţi bani frumoşi)? Neaaaah! Nu scot un şfanţ din asta! Fac lobby pentru ceva anume? Nici asta! Îi las pe cei avizaţi să se ocupe de asta. Atunci ce m-ar mai putea motiva? Doar ideea că cele scrise de mine ajută cititorul într-un fel sau altul...
Online-ul e bun, dar până la un anumit punct! Norocul meu este că urmăresc un grup de persoane (bloggeri adevăraţi, nu ca mine) care scriu „altfel” şi postează „altceva” încât să mă facă să mai arunc un ochi prin virtual. Şi ca să nu fie cu supărare, mai sunt câteva persoane cu care pot purta o „altfel” de conversaţie!
Dragă online, sunt prezent, dar totuşi absent! Azi aleg să mă bucur de viaţa din offline, de căldura soarelui, de gustul unei beri, de savoarea unei îngheţate, de aroma unei cafele... nu doar de imaginea acestora! Poate că mâine mă voi întoarce la tine... dar până atunci prefer să stau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu