Oameni falsi...

         Da, in ziua de azi avem mai mulţi oameni falsi decit personalităţi. Oameni nemulţumiţi care s-au obisnuit toata viaţa să se plingă pe ceva. Imi stă in git toată bunătatea asta falsă insotiţă de zimbete de prost gust. Noi oamenii suntem asa: cind avem nevoie toţi suntem cei mai drăguţi si mereu stim a stima si a zice un cuvint bun, da atunci cind nu ne trebuie … ADIOS BITCHACIOS.Mi-am dat seama că e mai bine sa fii absolut indiferent… să nu te intereseze deloc… să fii ” ochii din umbră” ca să iţi dai seama cine merită să iţi fie alături si cine nu. In momentul de faţă pur si simplu m-am saturat de falsitatea oamenilor care imi sunt alaturi , cei care spun unele lucruri si in realitate fac exact contrariul.
         Tu , da , tu ! Acum sunt curios dacă te vei simţi. Pentru ca mnah ţie ţi se pare că stii totul si că nu mai ai nevoie de ajutor , sfaturi , că tu esti buricul pămantului si totul se invarte in jurul tău.Nici pe departe,doar iţi imaginezi.Si ce-o sa te mai doară cand o sa vezi contrariul...
        Cea mai urată caracteristică a unui om este aceea de a vorbi vrute si nevrute, de a crea tensiuni cu fel si fel de opinii, de a fi fals spunand un lucru pe fată si altul pe la spate. Cum recunosti un astfel de om ? Destul de simplu, zic eu. Dacă pe alţii ii vorbeste urat in faţa ta, fii sigur că si tu vei fi tratat la fel in faţa altora.
        De ce zâmbesc oamenii fără motiv în poze? Probabil din obişnuinţa de a fi falşi!
        Deși de multe ori încerc să nu văd, să nu aud, să nu observ, să mă prefac că nu știu, sunt capabil să recunosc falsitatea din cel mai discret om; și știți de ce? pentru că orice lucru ascuns odată și odată tot va ieși la suprafață, adevărul nu va sta niciodată ascuns. Pot să recunosc atunci când un om nu mă suferă, îi sunt antipatic, are o doză de ură față de persoana mea sau pur și simplu îi sunt indiferent! Oricât de mult am încerca să ascundem adevăratele noastre sentimente față de semenii noștri, într-un fel sau altul, ele oricum se vor descoperi!Multe persoane mi-au reproșat că m-am schimbat, și într-adevăr așa este: m-am schimbat foarte, foarte mult încât uneori nici eu nu mă mai recunosc: am devenit mai retras, mai preocupat de lucrurile cu adevărat importante din viața mea, am conștientizat care îmi sunt prioritățile, și am încercat să mă preocup mai puțin de problemele altora acordând mai multă importanță mie.Mi-e lehamite de oamenii falși, care nu văd dincolo de aparențe, oamenii cu care nu ai ce să vorbești, oamenii lingușitori, care îți sunt prieteni doar când au nevoie de ceva.Pe acești oameni e bine sa-i lași acolo,in mizeria lor,pentru ca daca incerci sa-i scoti,au tendința de a se comporta ca niște animale....